Din mintea mea creaţă

Din nou despre trafic, dupa un an implinit de soferie

Posted by Alexandra Ene pe Octombrie 22, 2009


Azi m-am intors de la Targoviste, unde am fost din nou sa o vad pe Oana (si motanul ei) si sa imi vad bunica. De data asta atat la dus cat si la intors am mers pe drumul normal, care desi mai putin frumos, macar nu e plictisitor. Mai o depasire, mai o caruta care apare aproape intotdeauna cand pe sensul opus e o coloana intreaga de masini …. mai un camion – care in mod paradoxal NU merge pe drumul special pentru camioane. In fine, mai distractiv.

Plecasem cam tarziu, si intrucat nu imi place deloc sa conduc pe intuneric in afara orasului, am mers destul de repede. Intr-o ora am ajuns in Bucuresti. Ma gandeam ca voi ajunge imediat acasa, insa m-am inselat: de la intrarea in Bucuresti pana acasa la mine am facut o ora si jumatate. Am parcurs podul Grant in 20 minute, cand am ajuns in Crangasi deja cascam cu asa convingere ca imi dadeau lacrimile.

Am fost de mai multe ori intrebata de ce naiba conduc prin Bucuresti, in traficul asta tampit. Raspunsul este: pentru ca imi place. Prefer de un milion de ori sa fiu la volan in trafic si sa stau degeaba, decat sa fac acelasi lucru in autobuz. In confortul masinii mele pot sa ascult muzica, pot sa imi dau caldura atat cat am nevoie, stau comod pe scaun (nici daca as vrea nu pot altfel), nu trebuie sa suport mirosul nimanui si nici nu stau inghesuita, nu aud discutii sterile si manele pe telefoane. Oricat ar parea de ciudat, traficul asta e normalitatea cu care sunt obisnuita. Ma simt in apele mele la volan in Bucuresti la orice ora din zi sau din noapte, sunt relaxata si de cele mai multe ori imi face si placere. Nici in cea mai crunta aglomeratie nu ma plictisesc. Orasul asta m-a invatat sa nu ma grabesc niciodata, la inceput pentru ca stiam ca graba la volan a ucis multi oameni, iar eu sunt paranoica, si ulterior pentru ca pur si simplu am observat ca nu e practic. A te grabi in Bucuresti e la fel de util cu a sari intr-un picior in fata unei toalete unde mai asteapta 20 persoane la fel de disperate.

In ciuda faptului ca nu trece zi fara sa evit cate un accident iminent, totusi sunt destul de multi soferi binevoitori si politicosi care sa te lase sa intri intr-o coloana sau care sa iti multumeasca atunci cand ii lasi tu sa intre, si sa se comporte civilizat la modul general. Am inceput scoala de soferi gandind ca soferii bucuresteni sunt niste nesimtiti, insa pe parcursul anului ce a trecut am avut surpriza sa aflu ca de fapt asta e o generalizare incorecta. Chiar pot spune ca sunt mai multi cei care se poarta absolut ok in trafic, decat cei care nu te lasa si care te claxoneaza pentru lamaia din geam (pe care o scot MAINE!!!) sau care iti taie fata, etc. Purtand discutia asta cu cineva mi s-a spus ca pentru mine e asa, pentru ca sunt femeie, insa fac aceleasi constatari si cand este sotul meu la volan.

Voi ce ziceti? Cum vi se par soferii in Bucuresti?

P.S. Treaba cu depasitul de la inceput am bagat-o ca sa dea la numar, adevarul este ca detest depasirile pentru ca sunt o paranoica. Depasesc numai cand am vizibilitate excelenta si cat vad cu ochii nu vine masina pe contrasens, si chiar si atunci turez motorul intr-un mod …. I’m only human! (In Bucuresti n-am invatat sa depasesc ca nu prea am unde)

P.P.S. Maine implinesc un an de cand mi-am luat permisul !!!!!

Anunțuri

6 răspunsuri to “Din nou despre trafic, dupa un an implinit de soferie”

  1. Ramo said

    Felicitarile mele! Sa pastrezi lamaia drept amintire! Ma bucur ca iti place sa conduci! Ce altceva sa iti mai zic? Drive carefully! Te pup dulce si imi e dor sa ascult Metallica la tine in masina!

  2. Alexandra said

    O pastrez, nici nu ma gandesc sa o arunc. CD-ul cu Metallica e la locul lui si te asteapta, cand o sa mai dai prin tara :*

  3. Victor B said

    Am fost de două ori în Bucureşti cu maşina şi pot zice că mai bine o luam pe jos sau cu elicopterul.
    În ciuda faptului că aveam şi GPS tot ne-am rătăcit pe străduţele alea înguste şi mult prea multe la număr.

  4. Alexandra said

    @ Victor, elicopterul cred ca ar fi solutia cea mai buna pentru Bucuresti. Pentru drumurile scurte, recomand pejosul ;))

  5. laiurita said

    Parerea mea: soferii din Bucuresti pe care ii cunosc eu sunt oameni normali si civilizati. Pentru restul nu bag mana in foc si nici nu ma aventurez sa comentez. Poate ca ar trebui totusi sa spun ca singura "speta" de soferi de Bucuresti pe care nu pot sa o sufar este cea a TAXIMETISTILOR. Cunosc si eu cateva persoane care practica aceasta meserie (dar ei tot la persoane normale se incadreaza), insa restul mi se par sub orice critica!
    Eu una oricum sunt adepta "Pejosului" si a mersului in masina cu prietenii si prietenele mei/mele soferi(te). 🙂
    In alta ordine de idei, ti-am zis: "Lamaile – pentru copii!" 😀

  6. Alexandra said

    Despre taximetristi, tre sa recunosc ca mi-au facut mai mari emotii cand ma aflam in vreo masina de-a lor, decat mi-au facut ca parteneri de trafic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: