Din mintea mea creaţă

Dintre bucuriile marunte

Posted by Alexandra Ene pe Noiembrie 27, 2009

Am ajuns acasa putin nervoasa, dupa ce tot drumul parbrizul a reflectat lumina intr-un mod extrem de suparator …. pen’ca lichidul de parbriz a refuzat sa iasa oricat am incercat sa il conving. Mai adaugam si faptul ca eu de regula nu conduc masina aia, si de fiecare data cand ma sui la volan ma astept sa se comporte la fel ca masina mea. Dar ea are personalitate si refuza categoric demarajele bruste pe care i le propun eu.  Ramane neinduplecata la rugamintile mele fierbinti, asa ca intr-un final sunt nevoita sa accept ritmul ei.

Nici parcarea n-a fost lucru usor, dar nu pentru ca nu m-as pricepe ci pentru ca nu am gasit loc de parcare. Se fac niste lucrari pe o strada alaturata, asa ca parcarea lor s-a mutat in parcarea noastra. Seara strada mea e un gen de 2 in 1 …. mai avem putin si incepem sa parcam in spic si sa facem strada cu sens unic. Daca ma gandesc bine nici nu-i o idee prea rea …

De unde incepusem? A, da bucuriile. La etajul 1 (eu urc mereu pe jos) am dat nas in nas cu o chestie mica si tarcata care a mieunat si a inceput sa toarca. M-a condus pana la etajul meu, fara a uita vreo clipa sa se impleticeasca printre picioarele mele. Matzele traiesc cu certitudinea ca noua ne place foarte mult sa ne impiedicam, altfel nu-mi explic generozitatea in a crea iar si iar, cu perseverenta,  obstacole in calea picioarelor noastre. Dar sa stiti ca am ajuns intreaga pana sus. Si mi-a smuls un zambet, unul larg, care a tinut de la etajul 1 pana la vreo 5 minute dupa ce ma instalasem comod la calculator.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Dintre bucuriile marunte”

  1. Victor B said

    Heh, sunt de părere că fără bucuriile mărunte viaţa nu a fost trăită cum trebuie.

  2. miluch said

    si dumneaei a poposit in casa la o strachina de laptic ?? 😀

  3. @Miluch, daca aveam laptic ii dadeam … asa, a primit doar mangaieri, dar dupa tonalitatea torsului as zice ca a fost multumita 😀

  4. laiurita said

    Ce drăguţ! Şi la mine a stat la mângâiat o mică pisică tărcată din faţa blocului. De obicei, fuge de lume, dar se pare că eu i-am fost simpatică. 🙂 Abia aştept să vă mai luaţi şi voi animăluţ de casă. 😀

  5. DianaEmma said

    Bucuriile marunte alcatuiesc marile fericiri. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: