Din mintea mea creaţă

Si inca o data despre fumat

Posted by Alexandra Ene pe August 23, 2011

Dupa ce am primit un comentariu la subiectul legat de fumat, m-am decis sa raspund printr-un articol pentru ca nu imi pot incheia ideea in doua randuri.

In lipsa dependentei de nicotina, fumatul nu ar mai fi nicio placere, niciun rasfat. Cat am fumat imi era imposibil sa imi inchipui viata si bucuria, relaxarea, concediile, cititul unei carti, momentele stresante sau concentratul asupra unei probleme, fara tigara alaturi. Obiceiul asta s-a insinuat in fiecare aspect din viata mea, iar perspectiva de a inceta sa mai fumez nu imi suradea deloc. Mi-am dorit sa ma las, insa credeam ca va fi un efort permanent. Nu o zi, doua, trei, nu o luna, nu un an, ci vesnic. Vesnic urma sa traiesc tanjind la o tigara si invidiindu-i pe cei care fumeaza.  Acum, dupa aproape 3 ani de cand nu mai fumez (dar si dupa primele cateva luni), percep mirosul si gustul unei tigari in mod complet diferit si nu mica mi-a fost surprinderea sa aflu ca imi intoarce efectiv stomacul pe dos.

„Si apoi, ce ar fi viata fara o tigara, o cafea sau un pahar de sampanie? Chiar sa nu ne rasfatam deloc?”

Sunt de acord cu sampania, personal as prefera Bailey’s, insa placerea fumatului nu e altceva decat placerea drogatului care isi primeste doza, este usurarea pe care o simti cand reusesti sa eviti o lovitura iminenta, nu este placere autentica ci doar sfarsitul unei senzatii neplacute – sevrajul. Nu fumezi ca sa te simti bine, ci ca sa te simti „normal”.

„Indiferent de lucrurile la care renunti sau nu, tot ”acolo” ajungem.”

Asa este, de ce sa nu alegi sa poti manca in absolut orice restaurant si sa te doara in derriere daca e sau nu permis acolo fumatul? De ce sa nu alegi sa poti petrece oricat timp intr-un spatiu cu fumatul interzis, fara a simti disconfort? De ce sa nu alegi sa poti calatori cu avionul facand curse oricat de lungi? De ce sa nu alegi sa nu te afecteze cu nimic schimbarile legislative legate de unde ai si unde nu ai voie sa produci fum? Si sa ti se rupa de avertismentele macabre de pe pachete. Este mult mai putin stresanta viata atunci cand nu fumezi.

Anunțuri

10 răspunsuri to “Si inca o data despre fumat”

  1. VladimirC said

    Interesant, venit la fix. M-am lăsat de fumat de 6 luni, dar în ultimele trei săptămâni am fumat vreo 4 țigări inclusiv ieri una (6 luni nu am fumat deloc) și încă am remușcări de la ea. Dar a fost al dracu de bine.
    Sunt de acord cu articolul, dpdv științific este perfect adevărat. Plăcerea este apanajul dependenței, dată de nicotină (inițial fizic) care evident devine psihică datorită proceselor somatopsihice. Dar nu vreau să fac analiza psiho-fizio-logică a dependenței, vreau să ridic alt aspect, cu puternice valențe subiective.

    Întreb, ce este rău în plăcerea dată de dependență? Ce sunt oare relațiile, care este unul dintre pilonii legăturii el-ea, ce este de fapt familia, ce este arta pentru societate? Nu au oare toate la bază dependențe, iar safisfacerea lor provoacă plăcere? Dependența este lipsa autonomiei, toate organele noastre sunt dependente, noi suntem dependenți, cum lumea este un întreg șir de relații cauză-efect, fiecare efect devine dependent de o cauză, de ce în acest uriaș univers de dependențe am condamna tocmai dependența de fumat.

    Trăim într-un consumerism acerb, Ikea (prin Ikea înțeleg un tip ideal) este o dependență pentru mulți, la fel automobilul și telefonul mobil, toate duse într-o anumită extremă pot provoca suferință și rău, de ce nu trage nimeni un semnal de alarmă, de ce nu văd după reclamele pentru credite: „atenție, creditele excesive pot dăuna sănătății dvs și a celor din jur”? Ce este mai rău, țigarea care te face pe tine să mori sau consumul excesiv și traiul îndestulat care seacă alte continente, lăsând oameni efectiv să moară de foame?

    Țigarea, evident. De ce? Pentru că ne face rău direct și pentru că lupta împotriva fumatului nu dăunează niciunui interes major (să fim serioși, companiile producătoare nu pierd nimic substanțial, procentul celor care reușesc să se lase este infim).

    • Sunt de acord cu tine, suntem dependenti de o gramada de lucruri iar fumatul e numai unul dintre ele. Diferenta este ca fumatul nu aduce nimic de care ai, de fapt, nevoie. Iti produce un stres de care apoi te elibereaza, cand fumul iti ajunge in plamani. Singurul beneficiu al fumatului la care ma pot gandi, este cel social, in sensul ca te ajuta sa intri mai mult in contact … cu alti fumatori. Pe de alta parte, tot social, iti creaza un handicap fata de nefumatori. De la prietena care refuza sa te sarute, pana la seful care iti impune sa faci nu mai mult de doua pauze de fumat pe zi cand tu simti nevoia de mai mult, and everything in between.

      M-am lasat de fumat de doua ori. Prima data doar 6 luni, timp in care ma chinuise senzatia ca ma privez de ceva. Dupa 6 luni am fumat cateva tigari, asa, „ca doar ce-are?” si dependenta s-a reinstalat foarte repede, in doi timpi si trei miscari eram din nou fumatoare convinsa. Insa dupa pauza asta, cand am reinceput sa fumez, am putut sesiza diferenta. Dupa 6 luni de aer curat si de multe libertati care mi-au placut, am resimtit negativ intoarcerea la vechile tabieturi. A mai durat un an pana cand mi-am luat din nou inima in dinti, si de atunci am ramas smoke free.

      Anunturile alea macabre de pe pachete nu or sa ajute pe nimeni sa se lase. Panica si sperietura mai degraba incurajeaza fumatul (si sentimentul de vinovatie) decat sa ajute fumatorul sa se elibereze. Nu cred ca exista fumator sa nu stie ca e nesanatos ce face, daca asta ar ajuta s-ar fi lasat toti demult.

    • Iar legat de comparatia cu alte dependente, sunt de acord cu tine, e si fumatul doar o alta dependenta pe lista. Dar cred ca este singura care nu iti aduce niciun beneficiu real, nici fizic, nici moral sau psihic. Relatiile, familia, arta, tehnologia, parca sunt alta mancare de peste, nu?

  2. VladimirC said

    Voi postați în 3 locuri și mă derutați :).

    Legat de mesajele de pe pachete, este vorba de o formă extrem de subtilă de manipulare. Vezi Machiavelli că nimeni nu a spus-o mai bine ca el. Fumatul este un inamic, o credință, un hobby. Ne dezbină și ne împarte unii împotriva celorlalți, pe baza unor argumente penibile raportate la răul general, cum ar fi fumatul pasiv. Revin și întreb iar, de ce nu există anunțuri împotriva creditor, împotriva superficialității promovate în multe reclame, împotvia turnatului de 8 copii pe salariu minim, împotriva exceslor credinței, împotriva multor lucruri care în mod evident au ajus să ne facă rău. Dau iar răspunsul, pentru că ar leza prea mulți oameni, care în esență sunt o masa și grupul puternic, ambele la fel de importante pentru propulsarea r…lui înainte.
    Țigarea este iconică și deja este puternic încărcată de semnificații, practic devine totemul contemporaneității.

    Fumatul scade șansele să faci Parkinson, uite avantaj. Nu știu dacă ai fost la neuropsihologie cu Corneliu Stanciu, el ne explica intens de ce. Nu despre asta era vorba, dar cred că ne ciocnim (vom ciocni) în sisteme diferite de gândire, iar fără să ne stabilim în unul neutru vom purta o discuție infinită și fără niciun beneficiu (ha, ha) ca multe altele.

    Personal am trecut de etapa „utilitate socială”. Nu cred în așa ceva, sau poate doar între niște limite puternic delimitate.

    Există placere. Cât timp plăcere, există beneficiu, beneficiul fiind câștig obținut ca urmare a unei acțiuni. Arta dacă tot am început amândoi cu ea nu aduce niciun beneficiu de fapt. Dacă o face, atunci nu mai e arta, nu există artă pentru schimbare socială, e aberant din multe puncte de vedere că ajungem să spunem asta, dar nu voi continua.

    Dar să presupunem sensul comun al beneficiului, destul de pragmatic pentru că în punem în contextul societății noatre, pentru a ne putea înțelege și a avea un teren comun, altfel pentru mine te asigur că fumatul înseamnă beneficiu, chiar în modul macabru în care m-aș asigura că nu trăiesc până într-o vârstă la care există riscul să devin penibil (dark Vladimir azi).

    Revenind, stau constant în darkroom și mă intoxic cu substanțe pentru a face niște printuri pe care, culmea, le pun tot în darkroom. Beneficiul?
    Cititul cărților care nu au nicio legătură cu meseria ta, nu are niciun beneficiu în sensul pur al termenului. Crezi că ai vreun beneficiu dacă citești Summa Theologica (evident, presupun că nu ești „de specialitate”)?
    Dar o multitudine de alte comodități? Un tablou pe perete, de ce aduce vreun beneficiu, nu-mi spune înfrumusețarea pentru că și o țigară poate să înfrumusețeze, nu-mi spune dragostea pentru artă, în 99% din cazuri nu e așa, artistul contemporan vomită artă (cum spune o amică), cumpărătorul o culege și o pune pe perete. Utilitatea – 0 + 0 = cât vrea partitul.

    Mai mult, legat de cât de mult sunt dăunătoare, nu știu. Nu cred în adevărul științific ca într-o religie, nu-s genu totuși să dezmint lucruri puternic și coerent documentate din generație în generație, dar pericolele fumatului nu este unu dintre ele. Totuși până la proba contrarie, presupun că pericolul există, dar ce înseamnă pericol în afară de o judecată de valoare care … ok, mă opresc aici. Pericolul să mori nu este altceva decât o judecată de valoare asupra morții cu conotații puternic sociale, acum chiar mă opresc dar nu înainte să adaug ca o notă personală modul crunt în care a eșuat socializarea cu mine dacă spun acest lucru.

    În rest sunt perfect de acord (deși beneficiul ar fi punctul central în expunerea ta), inclusiv cu aluzia „subtilă” că mă voi apuca iar. 😉

    Închei cu un citat.
    ‎”Recycling and speed limits are bullshit, they’re like someone who quits smoking on his deathbed.”

    • Grontzu said

      Daca sanatatea nu conteaza acum ( va conta mai tarziu sigur, dupa 50 ani nu poti sa o ignori ) vad ca nu luati in calcul ceva care sigur conteaza la varsta asta – banii-. La un pachet pe zi, sunt sigur 300 lei lunar. Si pe praful asta , conteaza sigur. Normal, nu fumez si nu pot aprecia beneficiile fumatului asa cum frumos au fost descrise. Dar sa cheltuiesti cel putin 300 lei lunar ca sa fii bolnav mai tarziu…. eu stiu daca merita? O excursie la munte parca e mai buna. Am ales sa nu fumez pentru ca putea sa imi placa si nu voiam sa imi faca program fumatul. Asta este.

      • VladimirC said

        În realitate, este vorba despre manipulare și despre folosirea facilului pentru a da maselor subiect de joacă. Nu am spus că sănătatea nu contează, dar nu aș face un exces cu ea. Este vorba de experiența directă vs cea mediată, de relevanța câștigului și de relativismul fără care nu putem trăi, dar chiar și relativismul trebuie să fie relativ cum mult se spune. În realitate, la un anumit nivel simbolic, similaritățile între Catedrala neamului și cea anti-fumat sunt covârșitoare.

        Vorbind de folosirea răspunsurilor predefinite, din salariul meu îmi pot cumpăra cam 700 de pachete de țigări pe lună. Ați presupus că stau în România și că factorul financiar m-ar afecta în vreun fel, doar pentru că vorbim aceiași limbă, dar din păcate nu este așa. Cum și noi presupunem că fumatul nu aduce beneficii doar pentru că raportăm la beneficiul universal valabil hic et nunc :), ceea ce se poate dovedi a fi greșit, la fel ca ipoteza banilor în cazul meu. Mai mult, niciodată nu aș fi încercat să mă las datorită factorului financiar, dacă aș fi pus acest lucru peste problemele între care am trăit în țară ar fi fost mult mai nesănătos decât o țigară, nu pentru că sunt orientat pe aspectele financiare (culmea, nu de asta am plecat), pentru că nu consideram normal să nu îmi pot permite ceva atât de elementar (dar greșesc aici, știu).

        Presupuneți că voi fi bolnav mai târziu, enunțul este dat axiomatic. Dacă studiați sumar cercetările, șansele nu sunt chiar 100%, nici pe departe, asta în condițiile în care nu există eroare (cum eroarea poate funcționa în ambele direcții, nu dezbatem).

        Presupuneți că la 50 de ani mă va interesa sănătatea, deși am specificat clar că nu doresc să ajung foarte departe, să fiu povara cuiva sau să pierd lucruri pe care le consider de bun simț. Deși ateu, știu sigur că nu există „to be continued…”. :). La fel, enunț axiomatic („va conta”, „nu poti sa o ignori”), nu înțeleg de ce, oare avem toți chiar aceiași viață și aceleași principii? Până acum, am observat o detașare puternică din partea mea, cine știe, poate nu o pierd până la 50, dacă nu am pierdut-o până la 27. Așa că, axioma devine o pură supoziție, nu?

        Am adus foarte multe argumente personale, lucru parțial greșit, dar sunt sigur că am fost destul de clar, nu aș vrea să dezbat la un nivel „obiectiv” pentru că am umple prea multe pagini, deja articolul devine mic raportat la comentarii 🙂

        EU nu militez PRO-fumat, pentru mine discuția trece de subiectul sănătății/țigării/banilor, este o treabă de atitudine și viziune care uneori trebuie să depășească limitele sociale, sunt sigur că Alexandra a înțeles deja chestia asta. La nivel pur practic și elementar, sunt de acord cu aproape tot ce a scris ea. Discuția se plasează pe un plan ideatic-conceptual.

  3. Aluzia nu a fost chiar cu intentie, desi admit ca banuiesc ca asta se va intampla.

    Sunt de acord cu ceea ce spui despre credite, chiar ar trebui sa poarte safety labels insa asta ar dauna grav intereselor destul de multor oameni. La fel si cu religia si o gramada de alte lucruri considerate la scara larga acceptabile, daca nu chiar absolut necesare.

    Ai dat cateva exemple de lucruri pe care le faci (facem) fara a avea vreun beneficiu concret. Eu una cred ca beneficiul celor insituite de tine (si multe altele asemenea) este pur si simplu placerea de a le face. Scopul vietii este bucuria, si cum altfel o obtinem decat prin aceste lucruri pe care le facem din placerea de a le face in sine, si nu in asteptarea unei finalitati?

    „Există placere. Cât timp plăcere, există beneficiu, beneficiul fiind câștig obținut ca urmare a unei acțiuni. ”

    Nu as vrea sa ma repet, insa nu fumam ca sa ne simtim bine, ci ca sa ne simtim normal. Asa putem considera ca este placere si a ne arde mana pentru ca apoi sa o scufundam in apa rece. O senzatie minunata de altfel, care insa nu este decat incetarea unei suferinte.

    Intr-adevar toata pledoaria mea s-a centrat pe ideea de beneficiu. Ca persoana care a fumat 7 ani nu sunt si mi s-ar parea ipocrit sa devin anti-fumat, tot ce am vrut eu sa subliniez a fost faptul ca eliberarea de fumat te elbereaza si de un stres, si nu invers. Probabil ca sunt si subiectiva. Pentru mine dependenta a fost o mare neplacere cum banuiesc ca este si pentru multi alti fumatori, si a fost motivatia principala de a ma lasa (nu sanatatea, si nici banii)

    • He he, da, postam in trei locuri :)) eu ti-am raspuns unde mi-ai scris, insa cel mai activ folosim blogul „reunit”: http://www.lucian-alexandra.blogspot.com/

      • Căutam articolul ăsta, l-am găsit greu, deși jur că nu sunt atehnic, din contră.

        Ca urmare a unei experiențe noi, vroiam să adaug unele lucruri legate de dependență și sevrajul care urmează ruperii ei. Mă refer la cea de nicotină. Și nu vreau să înțelegeți că aș contrazice cele spuse mai sus, vorbesc despre altceva, dar s-ar putea să ajut ideea articolului. Experiența e pur personală.

        Dependența de nicotină e o vrăjeală ușoară. M-am lăsat anul trecut (când scriam aici) de țigări. Au fost niște momente nasoale (cea fizică) care au trecut în aproximativ 10 zile. A fost cea așa zis pshică (deși asta e un alt termen abuzat și folosit aiurea, nu există dependență psihică în realitate) care a durat până în ziua când m-am reapucat.

        Anul ăsta m-am lăsat de altceva ce nu am consumat nici pe departe cât nicotina și aș fi putut jura că nu sunt dependent. Well, nu prea se compară. Oricui vrea să se lase de nicotină îi recomand să se apuce și lase înainte de altceva, pentru că „lupta” cu țigările va pare o glumă proastă și ușor de câștigat. Sunt cât se poate de serios. Am să scriu pe blog despre asta (las link aici după ce termin și parola pe facebook privat) ca să înțelegi ce vreau să spun.

  4. ISTRA said

    Vladimir, când aveam 27 de ani, trecuseră deja 11 ani de când începusem să fumez. Acum am 1 an şi 3 luni de când am încheiat socotelile cu acest mirific obicei. Am trăit alături şi în funcţie de ţigări timp de 20 de ani. Al meu soţ, timp de 25 de ani (şi el s-a lăsat; cu aproape 2 luni înaintea mea). În ultimii ani, eu fumam câte 2 pachete pe zi. Soţul, 1 pachet. Fumam ţigări tari (Assos, Viceroy roşu, Dunhill negru).
    Mă bucur mult de tot că evenimentele din viaţa mea au fost în aşa fel încât am putut lăsa fumatul. Nu am să folosesc vreun nume sfânt, căci am înţeles că eşti ateu. Eu, nu. Iar asta m-a ajutat extrem de mult. Mi-a fost destul de greu, în primele luni. Ajunsesem să gândesc că nu mai am pentru ce trăi, dacă nu fumez. Din fericire, au trecut acele momente şi trăiesc cu bucuria omului care poate respira fără şuierat, care poate urca scări fără să leşine la fiecare pas, care nu trebuie să adauge tone de sare-n mâncare, pt a simţi gustul, care nu tuşeşte decât extrem de rar (de regulă, după ce a stat un pic în fum de ţigară sau în praf) etc. Recunosc că mi-ar plăcea să devin un fumător ocazional, adică să fumez o dată la…nu ştiu cât timp, dacă-mi vine. Numai că nu-mi garantează nimeni că nu am să reîncep să fumez (eu cred că nu, dar…). Nu mai spun că sunt sigură că aş ameţi oribil şi că aş tuşi cum n-am mai făcut-o. Şi-atunci…pentru ce?
    Fumatul presupune două componente. Una este cea fizică: dependenţa de nicotină. Trece foarte repede. Cealaltă este psihologică: dependenţa de gest. Asta trece cumplit de greu. Ne-am trezit de multe ori gândind: „Bine, bine! Am mâncat. Şi…atât? NU mai e nimic după?” sau”Am oprit maşina şi…doar privim peisajele?” etc. Am realizat abia în acest an şi un pic de când am lăsat fumatul că muuuulte momente din viaţă le legaserăm de băţul ăla care scoate fum.
    Nu am să fac apel la partea cu costurile. La noi conta mult şi asta. Înţeleg că la tine, nu. Bravo ţie! Anul trecut am avut, timp de câteva luni, salariul de 1 600 de lei(circa 400 de euro). 900 dintre ei se duceau pe ţigări, în casa noastră. Deh…dacă am făcut prostia de a învăţa carte şi de a deveni cadru didactic…:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: